Valencia - Decembrie 2007

Cea mai tampita zi nationala, ca data in calendar, e ziua Romaniei. Cand ai peste patru luni pe an de soare si vreme frumoasa plus o gramada de alte date importante in istorie de cinstit, tu alegi sa serbezi ziua nationala pe 1 Decembrie, cand toata lumea tremura de frig si orice urma de patriotism/nationalism ingheata bocna. In 2007, am ales sa sarbatorim Ziua Nationala a Romaniei ceva mai departe si ceva mai bine (la +20 de grade Celsius) si anume in Valencia.

Valencia

E o adevarata placere sa te dai jos din avion si sa constati ca hainele groase pe care le-ai luat dupa tine nu-ti sunt de niciun folos. O si mai mare placere este sa constati ca ai ajuns intr-un oras extrem de frumos si de bine ingrijit. Valencia este impartita in doua: zona veche a orasului cu punctele de reper Gara Centrala, arena in care se desfasoara luptele cu tauri, Plaza de Ayuntamento si catedrala si zona noua, denumita Orasul Artelor si Stiintelor, o zona cu totul speciala mai ales din punct de vedere arhitecural. In plus, putin mai departe se afla o plaja mare cat vezi cu ochii.

Noi am ales sa stam in centrul vechi al orasului, la Hotelul Vinnci Lis (4 stele) situat pe o strada pietonala, deci intr-o zona foarte linistita. Senzatia pe care o transmit orasul si in special locuitorii este cea de liniste si pace. O fi de la vremea frumoasa sau de la portocalii plini de fructe de pe marginea trotuarelor. 

Valencia

Centrul vechi se poate parcurge la pas, in numai o ora poti bifa toate punctele de interes. Asta am facut si noi dupa care am luat deja obisnuitul autobuz turistic pentru a vedea si restul orasului si in special partea noua. In trecut, orasul a fost inundat destul de puternic de raul Turia, astfel ca la un moment dat oamenii s-au gandit sa-i devieze nitel cursul la vreo nu stiu cati kilometri de oras. Rezultatul s-a tradus prin vreun milion de metri patrati de teren castigati pentru oras. Daca erau romani, cu siguranta ar fi transformat milionul de metri patrati in niste cartiere selecte si de mare viitor. Fiind spanioli si preocupati de sanatatea concetatenilor, pe albia secata a raului au construit tot felul de terenuri pentru sport, bazine de inot etc. 

Valencia

Orasul Artelor si Stiintelor te lasa cu gura cascata inca de departe. Arhitectura este atat de speciala si de futurista ca uiti de ce ai venit si stai si te zgaiesti la el in nestire. Am dat o tura prin toate cladirile si ne-am oprit sa vizitam, cum mai facusem si in Barcelona si Lisabona, Oceanograful.

Orasul Artelor si Stiintelor

Si cum stateam noi asa si lancezeam, fie la plaja la terasa, fie prin centrul vechi, am primit un SMS infiorator, ceva de genul: "Va rugam veniti acasa, curge apa de la dvs. din apartament, e inundatie mare". Primul impuls, dupa ce ne-am mai revenit si am luat legatura cu prieteni, vecini etc. sa vedem cum sta treaba, a fost sa ne intoarcem mai repede acasa. La o analiza mai atenta, ne-am dat seama ca e o tampenie. Aia oricum erau inundati, casa noastra era si ea distrusa, daca ne intorceam cu o zi, doua mai devreme sau mai tarziu tot aia era. Asa ca ne-am continuat lancezeala la soarele atat de primitor al Valenciei.

Plaja Valencia

Acasa, intr-adevar era dezastru. Refulase scurgerea de la bucatarie (din fericire nu aia de la baie) vreo doua zile in continuu. Pentru ca blocul e plin de oameni inteligenti, dupa prima zi au oprit apa rece, deci a doua zi a refulat numai apa fierbinte, ceea ce a fost extrem de benfic pentru parchetul din lemn masiv, instalat cu o luna inainte. Atat de benefic a fost, incat parchetul a crescut intr-o saptamana, cat altul in doi ani. In rest, a trebuit sa schimbam toate usile din casa, precum si o parte din mobilier.

Oceanograful

Singurele concluzii pe care le-am tras in urma acestor evenimente au fost:

1. Valencia este un oras incantator care nu te lasa sa pleci cu una cu doua.

2. In caz de dezastru acasa, nu are rost sa vii mai repede din concediu.

3. Parchetul din lemn masiv se schimba foarte greu si costa mult.