Teribil de incantati de ceea ce vazusem si traisem in Santa Cruz, am plecat spre noua noastra destinatie, si anume Isabela Island. Pentru asta am luat o barca rapida care, timp de doua ore, ne-a zdruncinat destul de tare pe valurile Pacificului fara insa sa ne provoace vreun rau de mare.
In port ne astepta, extrem de binevoitor, chiar proprietarul hotelului, asa-numitul domn Pepe. Domnu' Pepe ne-a bagat rapid in camioneta personala pe noi si pe inca un cuplu de germani ceva mai in varsta. Ne-a explicat ca urmeaza un drum foarte scurt pana la minunatul hotel, ca suntem pe o insula superba si ca ne-a pregatit o camera de vis.
| Hotel Cormorant Beach |
Cu cateva ore inainte, in Isabela plouase destul de tare si, pentru ca nu cred ca exista canalizare, apa zacea in niste balti imense si destul de adanci de un colorit absolut oribil. Culoarea venea de fapt de la nisip, pentru ca strazile erau "pavate" cu pamant. Interesant era faptul ca aveau borduri si trotuare, semn ca exista un Videanu si la ei.
| Isabela Island |
La un moment dat domnu' Pepe a tras pe dreapta langa niste case cu grad de risc seismic sub zero. Personal am crezut ca s-a oprit sa faca un pipi, dar in scurt timp am realizat ca am ajuns la destinatie. Casa de la strada nu era chiar hotelul, ceea ce ne-a mai linistit putin. Hotelul, Cormorant Beach (catalogat de noi ca fiind de minus 50 de stele) arata cel putin la fel de infiorator precum cladirile pe care tocmai le depasisem si despre care domnu' Pepe ne-a zis cu mandrie ca sunt tot ale lui si ca acolo sta el cu familia.
| Isabela Island |
Mizeria pe care o prezenta ca fiind un hotel, avea 4 camere, doua la parter, doua la etaj. Noua ni s-a rezervat o camera la etaj, pe malul oceanului singura care avea un geam ce se putea deschide. Din cauza arhitecturii constructiei, dar si a interioriului camerei, impresia mea, odata patruns inauntru, a fost ca tocmai am dat 70 de dolari pe noapte ca sa locuiesc intr-un sicriu supradimensionat. Pentru ca am facut sport de performanta, la viata mea am fost nevoit sa locuiesc, cu ocazia cantonamentelor, in tot felul de mizerii, de la minunatele casute din Navodari, la o baraca de carton pe undeva pe langa Botosani. Cu toate acestea, loc mai sinistru precum cel oferit de domnu' Pepe, eu nu am mai intanit.
| Isabela Island |
Colege de palier, ca sa zic asa, pentru ca hotelul avea o terasa comuna, erau doua argentinience complet fascinate de locul in care erau cazate. Initial am vrut sa le propun un schimb de experienta, Argentina-Romania, urmand sa le cazez in toate locurile sinistre din Romania pe care le cunosc, iar noi sa stam, in schimb, la Buenos Aires, orasul de unde proveneau doamnele. Din respect pentru poprul argentinian, am renuntat insa.Culmea e ca nici cuplul de germani nu se arata deranjat de cocioaba in care era cazat, ceea ce ne-a facut sa ne punem serioase intrebari asupra sanatatii lor mintale sau despre a noastra.
| Isabela Island |
A urmat o noapte de vis in care, pe de o parte auzeai valurile oceanului, iar pe cealalta parte pe oricine se spala sau tragea apa la WC. La 6 dimineata eram in picioare, pe deplin hoatarati sa schimbam hotelul si chiar insula, in care ne propusesem sa locuim 3 zile. Intre timp, insa, s-a facut ora micului dejun, inclus in pret. Am avut o tentativa sa luam masa la "hotel", dar bucataria arata mai rau decat camerele, astfel incat am preferat sa platim si sa mancam in alt loc.
| Isabela Island |
Intr-un final am gasit alt hotel care, pe dinafara arata bine, iar pe dinauntru foarte prost, ceea ce ne-a facut s-o sunam pe Senora Joselyn si s-o rugam sa ne aranjeze cat mai rapid intoarcerea in Santa Cruz, lucru care s-a intamplat din fericire chiar a doua zi.
| Isabela Island |
Facand abstractie de cele prezentate mai sus, trebuie spus ca Isabela nu este deloc o insula urata, plaja de peste 10 km lungime fiind cu siguranta una dintre cele mai frumoase pe care le-am vazut pana acum. In plus, ai parte si de actiune, mai ales datorita iguanelor marine care isi fac veacul pe acolo si de care te impiedici la tot pasul.
In ceea ce priveste excursiile, exista in principal doua, una catre nu stiu ce vulcan, dar in care trebuie sa mergi pe jos vreo doua ore jumatate, iar alta undeva in jurul insulei, in care daca ai noroc vezi rechinii de Galapagos, o colonie mica de foci si una foarte mare de iguane. Din pacate sau din fericire nu am vazut niciun rechin, chiar daca i-am cautat si pe sub apa, in schimb m-am intalnit cu o pisica de mare absolut uriasa care mi-a provocat un mini infarct.
P.S. Ajuns in Romania am scris (cum mai obisnuiesc sa fac) pe www.tripadvisor.com un review asupra Cormorant Beach House Hotel in care imi exprimam profunda nemultumire asupra conditiilor de cazare. Dupa vreo cateva zile de la publicare m-am trezit cu un mail de la domnu' Pepe in care pur si simplu ma blestema pentru faptul ca nu-i mai trece nimeni pragul din cauza mea. Sa fii sanatos Nea Pepe!
P.S. Ajuns in Romania am scris (cum mai obisnuiesc sa fac) pe www.tripadvisor.com un review asupra Cormorant Beach House Hotel in care imi exprimam profunda nemultumire asupra conditiilor de cazare. Dupa vreo cateva zile de la publicare m-am trezit cu un mail de la domnu' Pepe in care pur si simplu ma blestema pentru faptul ca nu-i mai trece nimeni pragul din cauza mea. Sa fii sanatos Nea Pepe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu