Chiar daca s-ar putea spune (si noi insine am fi primii care am recunoaste-o) ca am facut o mica obsesie cu aceasta insula, fiind deja al treilea an consecutiv in care o vizitam, La Palma nu inceteaza sa te uimeasca de fiecare data cand ii calci pragul sau, mai bine zis, soselele impecabile, construite prin cele mai inaccesibile locuri cu putinta.
Anii trecuti credeam ca am vazut cam tot ce se poate dar, din cate se pare, ne-am inselat. Nu mai zabovim asupra plajelor sau a hotelului (H10 Taburiente Playa) si trecem direct in actiune. Asadar, Roque de Los Muchachos, cel mai inalt punct de pe insula, aflat la 2400 metri altitudine. Ca sa ajungi aici trebuie sa conduci mai bine de o ora pe cea mai intortocheata sosea din lume. Spre deosebire de drumul catre Caldera de Taburiente, aici, cel putin, ai o banda pe sens, iar riscul sa te intalnesti cu cineva din directie opusa si sa cazi in prapastie e infinit mai redus.
Peisajul se schimba la fiecare suta de metri parcursa/urcata de la albastrul oceanului si verdele copacilor, la albul norilor si peisajul absolut selenar din varf. In plus, la Roque de Los Muchachos se gaseste si unul dintre cele mai mari observatoare astronomice din emisfera de Nord, ceea ce sustine si mai mult senzatia ca te afli pe o cu totul alta planeta. Din cate ni s-a spus, oamenii obisnuiesc sa vina noaptea aici pentru a se uita la stele (fara telescop), dar ceea ce nu ni s-a mai povestit este si cum coboara de aici pe timpul noptii. O alta categorie de personaje bizare care se cocoata pana pe Roque de Los Muchachos sunt biciclistii, o mare enigma a vietii mele din punct de vedere al efortului fizic si al sanatatii mintale.
Roque de Los Muchachos
Roque de Los Muchachos
Drumul de intoarcere este mult mai lejer, se face cu schimbatorul de viteze in punctul mort, lasand gravitatia sa-si faca de cap. Pentru ca aceasta experienta, deopotriva placuta si obositoare, a avut loc de ziua Adelinei, am zis sa sarbatorim si printr-o mica oprire in Tazacorte, pe cealalata parte a insulei, loc unde este intotdeauna soare, iar plaja ceva mai mare decat in Los Cancajos
Roque de Los Muchachos
Cum foamea incepuse sa ne bantuie deja, ne-am oprit la una dintre terasele de pe malul oceanului pentru pranz. Pentru ca mai toata lumea care vine in Spania se deda la peste si fructe de mare, noi am ales din vastul meniu niste hamburgeri. Notiunea de hamburger in Tazacorte este complet diferita de ceea ce intalnesti in fast-food-urile sau restaurantele obisnuite. Asadar, un hamburger tazacortian, ca sa zic asa, contine: chifteaua de carne de vita, bacon, jamon, ou, rosii, salata si, evident, cele doua chifle. Langa, insa, ti se ofera: cartofi prajiti, carnati, un morman de cascaval ras, sub mormanul de cascaval, un altul de carne de vita gatita, rosii, salata. Acum, stand si reflectand, terasa pare sa fie un fel de loc de selectie naturala pentru bolnavii de inima, cei cu colesterul marit sau altii cu boli asemanatoare.
Faro de Fuencaliente
Faro de Fuencaliente
Scapati oarecum teferi din aceasta experienta culinara, ne-am indreptat spre sudul insulei in cautarea unor plaje retrase de care auzisem noi de la localnici. Plajele le-am gasit destul de anevoios si sunt intr-adevar retrase, maximum 10 persoane pe trei plaje. Se facea tarziu, insa, si a trebuit sa ne indreptam spre hotel. De data asta putem spune ca am acoperit intreaga insula si ca nu ne-a scapat nimic. Desi, intr-o brosura de la hotel aparea o mare cascada, undeva, intr-un loc in care n-am ajuns. Inca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu