Mexico City sau Mexico Districto Federal (D.F.) are nici mai mult nici mai putin decat vreo 25 de milioane de locuitori. Precizez inca o data ca vorbim numai de capitala Mexicului. Asa ca expresia "om pe om" e cum nu se poate mai valabila aici.
 |
| Mexico D.F. |
Ca nu cumva sa pierdem ceva din aceasta imbulzeala, ne-am ales
Gran Hotel Ciudad de Mexico, care este ca si cum ai locui in Bucuresti, in rondul de la Universitate, inmultit cu 10. Si ca sa ne treaca prin ficati, camera avea vedere la Zocalo, piata de referinta a Mexico D.F.
 |
| Mexico D.F. |
Cat vedeai cu ochii din micul balcon al camerei, lume. Foarte multa lume. Foarte multa politie. Multi in camioane cu armele pregatite sa traga. N-am simtit niciun moment ca ar fi ceva periculos, cel putin ziua, ba chiar si pe la 5 dimineata vedeam oameni care se plimbau linistiti prin piata. Oricum, pe timpul zilei puteai fi oricum, numai linistit nu.
 |
| Mexico D.F. |
 |
| Mexico D.F. |
Am trecut rapid la explorarea acestei parti a orasului, dupa ce primisem in prealabil toate explicatiile de la receptia hotelului. Pentru ca se facuse deja pranz si foame ne bantuia, am zis sa incercam celebra mancare mexicana. Am dat de un restaurant la care trebuia sa te inscrii pe o lista si sa astepti vreo 15 minute sa fii strigat. Restaurantul arata mai mult ca o cantina sociala, dar mancarea era buna, berea rece si preturile mici. Am zis ca n-o sta atata lume la coada daca ar fi ceva rau inauntru.
 |
| Zocalo |
Apoi am luat la colindat Zocalo si cum la colind te opresti des si mergi incet, ne-a luat vreo ora sa facem un tur. Pe strada se vindeau toate prostiile, se faceau exorcizari sau ceva asemanator, de catre niste domni bastinasi. Am retinut numai ca un nene sufla intr-o scoica, orientata spre partea posterioara a unei doamne si am presupus ca e vorba fie de enterocolita, fie de hemoroizi. Desi, la cat mirosea pe strada a tamaie, e posibil sa fie si alte lucruri la mijloc. Orice ar fi fost, lumea se simtea bine, iar starea de veselie se transmitea tuturor.
 |
| Zocalo |
Cum daca vii in Mexico DF si nu vezi piramidele de la Teotihuacan n-ai facut mare lucru, ne-am programat un tur pentru a doua zi, la ora 09.00 dimineata. Pe la 8 fara un sfert om fost sunati de la receptie si intrebati daca suntem gata. Adelina le-a zis ca turul e la 9 si ca ce atata graba. Aia au zis ca bine, sa nu ne grabim. Pe la fara 10 ne-a sunat ghidul nervos. I s-a spus acelasi lucru, la care domnul Miguel, cum s-a recomandat, ne-a zis ca s-a dat ora inainte si ca mai avem putin si pleaca fara noi. Pana la urma am cazut la pace, am ajuns la timp si am plecat spre piramide. Ba mai mult, i-am zis ca sunt din Romania si, in consecinta, vampir si sa aiba grija. Cum sora lui lucrase vreo sase luni in Romania stia despre ce e vorba si am sfarsit prin a ne imprieteni si chiar mi-a facut cadou o palarie de paie.
 |
| Zocalo |
In masina care ne transporta spre piramide se mai regaseau niste domni, dintre care doi unguri, un neamt si un ecuadorian care statuse 16 ani in Mexic, stia mai multe decat ghidul, traia de ani buni in Germania si vorbea toate limbile pamantului. Toti lucrau la Bosch si venisera la training in Mexic. N-am inteles ce training trebuie sa faci ca sa stii sa tii o bormasina in mana, dar fiecare corporatie cu regulile ei.
 |
| Basilica de Guadalupe |
Urmatoarea oprire a fost la Basilica de Guadalupe, unde legenda spune ca unui indian i s-a aratat Fecioara Maria care l-a rugat respectuos sa ridice o biserica in acel loc. Din cate am vazut, indianul n-a facut niciun fel de prospectiuni asupra terenului inainte sa inceapa constructia, astfel incat biserica a inceput sa se incline spre inainte si s-o ia usor la vale. Vazand aceste lucruri tulburatoare, mexicanii din ziua de azi s-au apucat si au construit in apropiere un fel de Sala Palatului dar cu destinatie exclusiv religioasa. Pe langa vechea biserica, cea noua mi s-a parut de-a dreptul caraghioasa, iar Miguel mi-a confirmat ca am dreptate.
 |
| Ciudadela |
Aveam sa ne intoarcem in Mexico D.F. dupa cateva zile petrecute in Acapulco, iar in timpul scurt pe care l-am mai avut la dispozitie am mers la Ciudadela, singurul loc din care iti poti face plinul cu obiecte artizanale mexicane si nu chinezesti si am mai asistat la o gala de box in Zocalo, o semifinala intre Mexic si Azerbaijan, despre al carui rezultat final nu stiu nimic, dat fiind faptul ca s-a terminat undeva dupa miezul noptii.
 |
| Gala de box |
Cu toata nebunia, cu toata imbulzeala, ne-am intoarce oricand in acest oras, pentru ca degaja o energie aparte, chiar daca este situat la peste 2000 de metri altitudine si, din cand in cand, trebuie sa te opresti si sa-ti tragi sufletul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu