Dupa un zbor de 12 ore de la Madrid, de o plictiseala maxima pentru ca Iberia ofera un minim de entertainment la bord, am aterizat, in pragul serii, in San Jose, capitala Costa Rica. Pentru ca hotelul la care am ales sa stam,
Mansion del Parque Bolivar, are ciudatul obicei de a inchide usile pe timpul noptii, am fost asteptati de catre soferul lor si dusi direct la receptie.
Hotelul, de fapt o vila cu cinci camere plus receptie, este situat pe o strada care, la prima vedere, pare mai retrasa si linistita, dar care, ulterior, s-a dovedit extrem de circulata. Sentimentul pe care ti-l transmite acest hotel este, cumva, acela de "acasa". Fiind o cladire veche, nu toate functioneaza asa cum trebuie, in sensul ca ba mai scartaie o usa, ba un geam nu se inchide cum trebuie, ba atunci cand bate vantul mai sare cate o tabla si tot asa. In plus, cum spuneam, noaptea receptia se inchide si personalul pleaca acasa, asa ca ramai oarecum stapan peste tot stabilimentul.
In plus, in Costa Rica, pasarile se trezesc pe la miezul noptii si se culca pe la zece seara, ceea ce n-ar fi o problema daca in acest timp n-ar canta in mod continuu si sustinut. Asa ca, cine zice ca ii place sa adoarma sau sa se trezeasca in zgomot de pasarele, zic sa mai vorbim dupa o noapte la Mansion del Parque.
 |
| San Jose |
In cele trei zile cat am stat in Costa Rica ne-am propus, evident, sa facem trei lucruri. In primul rand sa vedem capitala ce nu are foarte multe de oferit in afara unei strazi principale si a catorva cladiri cu o arhitectura mai deosebita. Parcurile sunt pazite de politie care, insa, nu patruleaza ci sta intr-un punct de observatie precum salvamarii la Mamaia. Oricum, San Jose nu ni s-a parut deloc periculos chiar daca am mai umblat si pe la orele serii sau foarte devreme dimineata.
 |
| Restaurant Nuestra Tierra |
La recomandarea unuia dintre receptioneri am luat pranzul la Nuestra Tierra, un restaurant destul de celebru in San Jose, unde, imi pare rau sa le spun asta prietenilor mei argentinieni, am degustat cea mai buna carne de vita din viata mea. Cu siguranta, daca mai ajung in capitala Costa Rica, primul lucru pe care il fac este un drum catre Nuestra Tierra, mai ales ca este deschis non-stop.
Cel de-al doilea punct pe ordinea de zi a fost o excursie la Tortuguero, un parc national situat in imediata apropiere a Marii Caraibelor. Locul seamana oarecum cu Delta noastra, numai ca in afara de pelicani vezi crocodili, maimute sau Jesus Christ lizard, renumitele soparle care merg pe apa. Chiar pe tarmul Marii Caraibelor se afla satul Tortuguero, o comunitate destul de izolata, dar in pas cu vremurile. In ceea ce priveste Marea Caraibelor, din pacate, aici nu poti intra prea mult in apa, din cauza valurilor foarte mari si a curentilor foarte puternici si trebuie sa te rezumi numai la plaja imensa si curata.
 |
| Jesus Christ Lizard |
 |
| Turtuguero |
 |
| Tortuguero |
De intrat in apa si de facut plaja poti face, insa, la Tortuga Island, o insula nelocuita, aflata in Oceanul Pacific, dar care, zilnic, primeste cateva zeci de vizitatori. Asa ca, la punctul trei s-a inscris o excursie catre aceasta insula. Fiind o insula nelocuita, toata excursia trebuie organizata foarte bine de catre cei care incarca si descarca turisti, in sensul ca totul trebuie sa decurga dupa un plan bine stabilit. Pe noi ne-a cam iritat acest lucru, asteptand din moment in moment sa ni se spuna si cate minute sa stam pe burta si cate pe spate.
 |
| Tortuga Island |
In final, am inteles de ce aceasta riguozitate, dat fiind numarul mare de turisti si cantitatea aferenta de gunoi pe care o pot lasa acolo. Asadar, timp de cateva ore am stat pe o plaja extrem de frumoasa si curata si ne-am relaxat in apa calda a Pacificului.
 |
| Tortuga Island |
 |
| Tortuga Island |
Pe aceasta insula am avut parte de o intalnire de exceptie. Tanarul Jimi Hendrix, pierdut in timp si in spatiu, a calatorit tot timpul cu noi. I-am explicat ca va ajunge cel mai mare chitarist rock al tuturor timpurilor, dar totul i s-a parut o gluma. L-am rugat sa ma lase sa-i fac o poza, dar dupa cum stim, Jimi a fost sau este un om foarte timid si n-am reusit sa-l surprind decat atunci cand s-a intors cu spatele.
 |
| Jimi Hendrix |
Costa Rica este o tara in care ne-am intoarce oricand cu placere, mai ales ca are extrem de multe lucruri de oferit (numai daca ne gandim ca are iesire la Marea Caraibelor si la Pacific), iar oamenii sunt foarte primitori. Salutul lor, de fapt un fel de slogan al tarii, este Pura Vida! sau Tuanis!, ceea ce are mai multe intelesuri, de la, sa zicem "Sanatate!", pana la "Misto!"
Asa ca: Pura Vida, Costa Rica!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu