Frankfurt (Offenbach) - Iulie 2012

Sunt extrem de curios daca mai exista cineva care a zburat la Frankfurt, s-a dat jos din avion, dar in afara de aeroport n-a vazut nimic din oras. Daca da, sa ne scrie si noua ca sa nu ne simtim prost ca suntem singurii care am reusit acest lucru.

Frankfurt de sus

Ca sa fim corecti pana la capat, destinatia noastra era Offenbach, un orasel de langa Frankfurt in care se desfasura un concert G3. Astfel ca, dupa aterizare am luat trenul si ne-am oprit in acest oras la Hotel Sheraton, cu gandul ca, a doua zi, dupa concert, vom vizita si Frankfurt-ul despre care auzisem ba ca e frumos, ba ca e plictisitor pana la moarte.

Acum, ce este un concert G3? Asa cum pentru toti crestinii din lume exista Sfanta Treime, asa si pentru mine exista Joe Satriani - Tatal, Steve Vai - Fiul si Steve Morse - Sfantul Duh. In materie de virtuozitate a chitarii electrice, nu exista ceva mai bun in lume. Ca sa nu fiu acuzat de nerecunostinta, biletele mi-au fost facute cadou de Adelina, de ziua mea.

Offenbach

Offenbach e un oras foarte linistit, curat, cu adevarat nemtesc, populat de oameni pe masura. Pentru ca stateam la singurul hotel mai acatarii din oras, ne-am gandit ca mai mult ca sigur acolo vor fi cazati si cei pentru care venisem si ar fi o sansa sa-i intalnim. Din pacate, chiar daca am stat la acelasi hotel cu ei, nu i-am intanit nici in lobby, nici la receptie sau in restaurant. Ghinion curat. Pe Steve Vai l-am vazut, insa, pe strada, dar era prea tarziu ca sa-l oprim pentru o poza sau un autograf.

Mancare usoara de vara

Ajunsi seara la concert, am fost oarecum descumpaniti de lunga coada ce se formase la intrare. Insa, fiind vorba de Germania, in mai putin de 10 minute eram deja pe locurile noastre si asteptam sa inceapa spectacolul. La ora 20.00 fix, asa cum scria pe bilet, luminile s-au stins si timp de aproape trei ore am uitat sa respiram si chiar sa aplaudam. Ceea ce se intampla pe scena era sigur din alta lume, iar daca oamenii ar fi putin mai inteligenti ar lasa la o parte tot felul de zei si dumnezei si s-ar inchina fiecare la un artist de o asemenea anvergura.

A doua zi, dupa ce ne-am revenit cat de cat din magia serii de dinainte si pentru ca aveam avion spre seara, ne-am propus sa vizitam putin si Frankfurt-ul. Numai ca, trenurile nu mai mergeau, n-am inteles din ce motiv, iar de taxiuri nu aveam niciun chef. Asa ca, am asteptat cuminti ora de plecat spre aeroport si ne-am intors acasa fara sa fi vazut nimic din orasul in care aterizasem. Poate alta data.