Maroc - Casablanca - Iulie 2012

Daca n-ar fi fost hotelul in care am stat, Le Doge Relais & Chateaux, de 5 stele, probabil ca as fi sarit peste acest capitol din viata noastra, pe care inca incerc sa-l uit. Asa cum Romania este o insula de latinitate intr-o mare slava, asa si Le Doge este o oaza de lux intr-o mare porcarie. 

Hotel Le Doge

Situat pe o straduta laturalnica si ascuns de niste blocuri destul de dubioase, hotelul isi respecta atat cele 5 stele cu care a fost decorat, cat si faptul ca apartine unui lant destul de exclusivist, si anume Relais&Chateaux. 

Hotel Le Doge - Terasa

Camerele, in stil Art Deco (pentru cine cunoste si intereseaza acest amanunt) poarta denumirea unor personalitati: Charlie Chaplin, Coco Chanel, Ernest Hamingway etc. Pe noi ne-au pus la Man Ray, domn pe care n-am avut placerea sa-l cunosc pana atunci, dar de care am auzit numai de bine ulterior.

Dupa primirea impresionanta a personalului, cu ceai marocan si prajituri traditionale, am purces la explorarea orasului, lucru nu tocmai usor de realizat. In principiu, trebuie sa te deplasezi cu taxiul, ceea ce in Casablanca pare un sport destul de periculos. Nu din pricina soferilor cum ar fi de asteptat, ci din pricina flotei, datand din anii '90 in cel mai bun caz. Dupa multe dari din mana, intr-un final a oprit un Renault 5, avandu-l la volan pe domnul Hasan, asa cum s-a prezentat, dupa ce, in prealabil, m-a rugat sa tin si de portiera ca sa nu se deschida in mers. 

Moscheea Hasan II

O alta chestie specifica transportului cu taxiul in Casablanca este si faptul ca taximetristii nu se rezuma la clientii aflati deja in masina si, daca mai au loc, opresc si pentru alte persoane care merg in aceeasi directie. Astfel ca, dupa ce ne-a luat pe noi, domnul Hasan a mai recuperat pe cineva din drum care, insa, a coborat destul de repede. 

Rick's Cafe

Dupa ce dadusem minute in sir din mana ca sa opresc un taxi, acum incepusem sa repet miscarile ca sa ma inteleg cu Hasan. Personal, am studiat franceza din clasa a V-a si pana am terminat facultatea, avand chiar o specializare in aceasta limba. Teoretic, cunosc limba franceza la perfectie, practic, mai mult de cateva forme de salut nu sunt in stare sa emit, avand un blocaj mental din cauza profesorilor de specialitate pe care i-am cunoscut de-a lungul vietii, in totalitate niste imbecili notorii. M-am facut inteles, insa, destul de repede si soferul a pornit spre celebra moschee din oras. Am dat un tur in viteza pe dinafara si l-am rugat sa ne duca sa mancam ceva traditional marocan. 

In capul nostru, mancarea marocana parea ceva asemanator cu cea turceasca sau, oricum, cu cea orientala, chiar daca ne aflam in Africa. Tangine, cuscus sunau mai mult decat imbietor. Hasan ne-a parcat in preajma celebrului bazar Medina, unde am gasit rapid si un restaurant cu mancare traditionala la care ne-am grabit sa comandam ce suna mai marocan din meniu. In viata noastra n-am mancat asa o porcarie de mancare, cu un gust dubios si un aspect pe masura. Pentru ca portiile erau destul de mari (ca si greata din noi), am mancat mai mult din obligatie fata de chelnerul amabil care ne servise. 

Medina

Am plecat rapid si am intrat in bazar pentru suveniruri. Contrar asteptarilor marocanii nu sar pe tine sa te innebuneasca cu produsele lor, asa ca experienta din Medina a fost una destul de placuta, mai ales ca, la sfarsit, un nene comerciant, de la care achizitionasem mai multe nimicuri, s-a oferit sa ne vanda si niste hasis, tranzactie pe care n-am perfectat-o insa cu gandul ca daca orasul arata asa, puscariile probabil sunt mult mai rele.

Mancare traditionala marocana

A doua zi, satui sa tot dam din mana pentru a opri taxiuri am decis sa o luam pe jos catre moschee si s-o vizitam si pe dinauntru. Pentru o scurta perioada drumul a fost unul destul de placut, palmieri in stanga, palmieri in dreapta, oameni grabindu-se spre serviciu etc. La un moment dat insa, drumul ne-a dus intr-o piata cu multe tarabe si multi oameni holbandu-se la noi. Cred ca in mintea lor se desfasurau doua scenarii: 1. astia doi sunt tampiti complet de au luat-o pe aici 2. astia doi sunt mega bazati si mai bine sa-i lasam sa treaca. Pentru ca in trecut mi s-a spus ca am fata de rus, mi-am luat o privire de raket si am intors cu ura si dusmanie fiecare privire suspecta. 

Casablanca

Intr-un final am depasit acest minunat punct turistic si am ajuns la Moscheea Hasan II, edificiu cu adevarat impresionant, atat prin dimensiune, cat si prin decoratiunile specifice. Entuziasmul mai scade, insa, cand afli ca a fost ridicata cu doar cateva zeci de ani inainte, mai exact in 1993.  N-am putut sa o vizitam in stilul caracteristic, adica in mai putin de 20 de minute, ci a trebuit sa stam mai mult, dat fiind faptul ca aveam repartizat un ghid.

Moscheea Hasan II

Pentru ca acest oras e situat la Oceanul Atlantic si noi veneam din La Palma, ne-am gandit ca trebuie sa existe o plaja unde ne puteam imbunatatii bronzul. Casablanca are si o parte cu plaja, Corniche, ceva mai departe de centrul orasului unde, practic, nu poti sta la plaja din cauza faptului ca nu e un loc foarte sigur, dar poti intra la unul dintre cluburile private de pe malul oceanului si, in schimbul unei taxe, poti sta linistit la piscina. Asadar, restul zilei ni l-am petrecut in acest mod minunat si oarecum relaxant.

Corniche

Personal, nu m-as mai intoarce nici platit pe aceste meleaguri, pentru mine experienta Africa fiind una de trista amintire. Cand am aterizat, la intoarcere, in Madrid, imi venea sa ma asez in genunchi si sa sarut pista de fericire ca sunt iar in Europa.